Solution surfers.

Solution surfers.

I-am întâlnit rând pe rând, pe câțiva dintre participanții la Solution Building – manageri, coaches sau traineri, oameni  de la care am vrut sa aflu ce simt ca au primit in schimbul investitiei de timp in aceste programe. Ce au primit ei in schimb? Ce si-au luat? Ce dau mai departe?

(Conversație cu I.R., audit manager, banking, participant la Solution Talk)

Am auzit ca ai implementat in echipa ta un program bazat pe întrebări focusate pe soluții. Cum ai ajuns la asta?

I.R.:Ca și idee, prima dată nu știam ce înseamnă coaching/mentoring și eram sceptic apropos de metoda însăși. Dar un scepticism constructiv: încerc, mă documentez, văd cum merge.

Am decis sa aplic în echipa mea. Echipa mea  include atât juniori cât și seniori. Aveam niste „cazuri dificile” în echipă așa că am încercat un program de coaching intern, al echipei.

Le-am spus „Hai să încercăm asta”. Le-am dat un timp de gândire, s-au documentat, am discutat, au acceptat cu toții. Nu suntem experți în coaching, dar am început cu toții să căutăm.

Am alcătuit binoame din câte un senior și un junior. Aceste perechi se întâlnesc o dată la două săptămâni, cu cartonașele cu întrebări la ei și lucrează la obiectivul lor. Voiam să descopere ce înseamnă coaching și în teorie și practică.  Ca „efect secundar”, pe lângă progresul lor individual, pe obiectivele fiecăruia, comunicarea în echipă s-a îmbunătățit mult. Nu doar atunci când au probleme punctuale, dar și când discută așa, în general, sunt mai pozitivi.

Cum au evoluat perechile?

I.R.:Performanța coachului depinde de rezultatele coachee-ului.

Mă așteptam că vor comunica mai bine – văd când cineva a devenit mai proactiv, nu se mai blochează în probleme. Și trigger-ul a fost acest program.

Am pus extremele împreună pentru că voiam să poată să se uite altfel în oglindă. Am pus persoane care comunica mult în echipă cu persoane foarte timide. Voiam să se vadă unul pe celălalt altfel decât din perspectiva task-urilor. În coaching relația devine destul de personală, ajung să se cunoască unul pe altul și fiecare pe sine. E ca și când ai ieși la o cafea și ai discuta, dar mai bine.

Ce ți-a dat încredere că vei reuși?

I.R.: Intuiția – sunt de un an si jumătate leaderul lor și îi cunosc. Am încercat și alte tehnici. Dorinta lor era să lucreze, nu erau rezistenți la schimbare. Am știut și că tematica le va plăcea.

Cum ai stabilit  cadrul?

I.R.: O săptămână am avut discuții cu viitorii coachi, apoi am făcut echipele. Am stabilit un program pe mai multe luni. Mă întâlnesc și cu unii și cu ceilalți, ca să știu unde să  mai ajustez. Păstrez legătura, ca suport.

Cum ai găsit timp pentru asta?

I.R.: M-am gândit că management nu înseamnă numai KPI. Zece la sută din timp trebuie să fie altfel. Și am obținut o mai mare eficiență a echipei, am economisit timp, de fapt –  am rezultate pe care să le prezint mai departe și mă bucur.

Ce crezi că a funcționat cel mai bine?

I.R.: Ascultarea. Nici eu nu  mă așteptam să funcționeze așa de bine. Cheia pare să fie să nu faci lucrurile formal, ci să îți placă. Dacă pui întrebările cu adevărat interesat și asculți, îl ajuți pe celălalt.