Conversatie cu unul din participantii la Solution Building ( manger de proiect – banking- 35 de ani).

I-am întâlnit rând pe rând, pe câțiva dintre participanții la Solution Talk- manageri, coaches sau traineri, oameni  de la care am vrut sa aflu ce simt ca au primit in schimbul investitiei de timp in aceste programe. Ce au primit ei in schimb? Ce si-au luat? Ce dau mai departe?

Dă și primește timp

Ne-am intalnit la o cafea, in pauza de pranz. Zambitoare și atentă, mi-a comunicat clar de la inceput motivul pentru care a acceptat întâlnirea și deschiderea către o propunere venită din partea Petrei. „La noi lucrurile merg în mare viteză” mi-a zis, primul lucru.

Și am mai vorbit despre timp – cât de puțin avem!  –  workshopul a fost, din punctul ei de vedere, în primul rând o ocazie în care ea și colegii ei au putut să-și dea timp, să se detașeze, să intre într-un joc diferit.

La finalul întâlnirii i-am mulțumit pentru timpul față în față acordat. A zâmbit. „Am acceptat întâlnirea pentru ca mi-a plăcut workshop-ul și m-am bucurat atât de  mult, așa că m-am gândit să contribui să se bucure și alții.”

Instrumente folosite conștient, atitudine care vine natural

De câțiva ani, descoperise deja că i se potrivește să se orienteze spre pozitiv, să vadă lucrurile altfel, simțea că ar fi nevoie de altceva decât stilul directiv, „de viteză”.  Solution Talk i-a adus instrumentele de care avea nevoie pentru a face lucrurile așa cum simțea că s-ar putea face. „Eu coordonez echipa, zi de zi, sunt oameni cu toate nivelurile de pregătire. Încerc să aplic ascultarea activă – am conștientizat cum, din viteză, nu ascultam. Petra ne-a dat structură, instrumente practice – e mai ușor să o faci când ai la dispoziție niște instrumente clare. Erau lucruri pe care înainte le făceam „pe simțite”, acest tip de dirijare a colaboratorilor spre rezultat. Deocamdată o fac conștient și mi-ar plăcea să vină de la sine. Vine, dacă păstrezi orientarea pozitivă. La a doua sesiune începusem deja să adresez întrebări fără să folosesc cartonașele. Acesta este si scopul, să găsești modul să vina  natural, nu să fie lucruri pe care le aplici într-un registru rigid: nu va avea succes.”

Micro – coaching. Nu e nevoie să te oprești, să faci „coaching” – pui mici întrebări, din mers.

Au fost pași mici, lucruri simple, care aduc valoare. Cu colegii, faptul că am avut ocazia să ne apreciem reciproc, a stabilit niște legături, am intrat cu toții „în joc”, pentru că e ca un joc. Nu fac coaching cu oamenii, adică nu mă opresc jumătate de oră „acum facem coaching”. Dar pun întrebări. Fac coaching din mers. Oamenii bine pregătiți se bucură de întrebări. Am lucrat mult împreună la comunicare. E diferit chiar și când scrii un e-mail. Îmi învăț echipa cum să comunicăm mai bine. Școala nu ne învață să ne structurăm mesajul. Avem informația, dar nu avem instrumente să o comunicăm – pe asta m-am axat eu. Nu e ceva ușor descriptibil, ce s-a schimbat, e ca o etapă nouă în care suntem.

 Și ce crezi că văd colegii sau superiorii diferit? Ce ar spune, dacă ar fi aici?

Iau deciziile mai așezat. Șefa mea ar spune probabil că am început să o ascult mai mult, că văd punctul ei de vedere. O întreb „Cum vedeți dumneavoastră? Unde vreți să ajungem?” Când vrei să asculți, întrebările de coaching sunt foarte bune. Ascultă activ, gândește pozitiv, focusează-te pe soluții, învață din experiență.

 Instrumente pentru o etapă profesională și de viață  mai matură.

E o etapă care vine natural în viață, cred, dar ai nevoie de instrumente.  Eu fac lucrurile sincer, mă gândesc ce vreau, cum aș vrea să fie, ce cred – și apoi… fac! Mă gândesc cum evoluez de la an la an și mă bucur când văd oamenii făcând lucruri constructive… sclipesc! Poți să vezi pe ei că sclipesc.