Borg e o  rasă extraterestră fictivă din Star Trek, al cărei scop este să atingă perfecțiunea. Modul lor de a exista este Colectivul, în care nu mai există individualitate (cum există un singur mod de a fi „perfect”, cum ar putea creaturile perfecte să fie diferite una de cealaltă?).

Borg este antagonistul recurent în serial, o amenințare la adresa Federației, pentru că scopul lor este să asimileze toate rasele și plantele în Colectiv. Mesajul lor, la întâlnirea cu ceilalți este „Rezistențe e inutilă”.

Dacă e să ne punem în locul Borg, cauza lor e nobilă – își doresc ce e mai bine pentru toată lumea ! – și putem înțelege hotărârea lor de a răspândi „perfecțiunea” în tot universul. Așa că e normal să ne întrebăm „De ce rezistă toate rasele universului perfecțiunii ? De ce ar opune rezistență unei intenții atât de nobile ? De ce fac lucrurile mai dificile decât trebuie să fie pentru Borg ?” De fapt, din punctul de vedere al Borg, cu cât o rasă rezistă mai puternic asimilării, cu atât e mai puțin conștientă de propria imperfecțiune  – ca urmare, are mai mare nevoie să fie asimilată!

În articolul său Resistance Revisited, publicat in 1989 (revizitând controversatul articol din 1979, Death of Resistance),  Steve de Shazer arată cum conceptual de rezistență conține în subtext idea că între client și terapeut se duce o luptă, în care clientul trebuie să „piardă” ca să poată „câștiga”.

Cea mai ușoară  modalitate de a obține cooperarea clientului este să înceteze să găsească dovezi de rezistență și să caute cooperarea. Iată cum formulează colegul nostru Coert Visser această idee.